certificate energetice
Pentru orice tranzacţie imobiliară, conform legii 372/2005, începând cu 1 ianuarie 2011 ai nevoie de un Certificat Energetic.
 
Model certificat energetic
Descarcă aici modelul oficial de Certificat Energetic.
 
certificate energetice
Contactaţi-ne acum la 0743 060507 sau pe email la adresa daniel.poting@gmail.com
 
 
 
 
O reabilitare termică conduce şi la asigurarea confortului termic prin creşterea temperaturii interioare a peretelui exterior cu implicaţii în reducerea posibilităţii apariţiei fenomenului de condens, a senzaţiei de rece deşi în încăpere aerul este la temperatura de confort şi limitarea senzaţiei neplăcute din circularea aerului datorită fenomenelor de radiaţie şi convecţie în zona pereţilor reci.

Criterii şi niveluri ale confortului termic

Sensul general al noţiunii de confort este acela al unei stări de satisfacţie în raport cu mediul. Din punct de vedere al sănătăţii, confortul poate fi definit ca o stare totală de bine, atât fizică cât şi mentală şi socială.

Confortul termic este privit ca sumă a condiţiilor în care nici o restricţie semnificativă nu este impusă mecanismelor termoregulatoare ale corpului uman şi, din punct de vedere practic, constă în absenţa senzaţiei de prea cald sau prea frig.

Atenţia deosebită acordată problemelor de confort termic se datorează nu numai implicaţiilor de ordin fizio–psiho–sociologic, dar şi faptului că realizarea acestuia este legată de consumurile de energie ce apar în procesul de utilizare a construcţiilor.

a)  Temperatura aerului interior

Valorile normate (necesare) ale temperaturii aerului interior sunt funcţie de destinaţia încăperilor. Determinările în condiţii de exploatare, precum şi datele experimentale de laborator au demonstrat că, pentru locuinţe, temperatura confortabilă a aerului interior este de minim 18...20 ºC iarna şi maxim 25...26 ºC vara.
Pentru a se evita tendinţa de răcirea neuniformă a corpului şi perturbarea senzaţiei de confort termic, este necesar ca gradientul (variaţia) de temperatură pe verticală între nivelul capului şi picioarelor să fie de maxim 2,5 ºC, iar pe orizontală maxim 2 ºC.

b) Temperatura suprafeţelor limitatoare

O influenţă accentuată asupra confortului termic o exercită temperatura suprafeţelor limitatoare ale unei încăperi, explicabil prin faptul că schimburile de căldură prin radiaţie (dintre corp şi suprafeţele pereţilor, pardoselii şi tavanului) intervin cu o pondere importantă. Dacă, de exemplu, pe suprafaţa interioară a pereţilor unei încăperi se înregistrează o temperatură de 19 °C, starea de confort pentru o persoană îmbrăcată uşor care prestează o activitate cu efort fizic mediu, se obţine pentru o temperatură a aerului interior de 20 °C. In situaţia în care se menţine aceeaşi temperatură a aerului, dar temperatura suprafeţelor delimitatoare scade la +15 °C apare senzaţia de frig, datorită accentuării transferului (pierderilor) de căldură prin radiaţie spre suprafeţele reci.
Temperatura radiantă poate varia considerabil de la un punct la altul într-un spaţiu, creând zone de inconfort local datorită asimetriei schimburilor de căldură.

c) Temperatura rezultantă

O serie de cercetători (Missenard, Roedler) au propus drept criteriu de performanţă „temperatura rezultantă” a unei încăperi, calculată în mod simplificat ca medie aritmetică între temperatura aerului interior Ti şi temperatura radiantă medie Tr m:

                                                                                                                                    
Conform acestei relaţii, pentru asigurarea senzaţiei de confort termic într-o încăpere, pe măsură ce scade temperatura suprafeţelor limitatoare este necesară majorarea temperaturii aerului interior.

d) Diferenţa dintre temperatura aerului şi suprafeţelor
Diferenţa maximă de temperatură admisă între temperatura aerului interior şi temperatura medie a suprafeţelor limitatoare constituie un criteriu de performanţă şi este funcţie de destinaţia clădirii şi de tipul elementului de construcţie. Pentru clădiri de locuit normativele în vigoare prevăd o diferenţă de 4 ºC în raport cu pereţii, 3 ºC în raport cu tavanul şi 2 ºC în raport cu pardoseala.

e) Umiditatea aerului interior
Umiditatea influenţează senzaţia de confort termic prin modificarea cantităţii de căldură eliminate prin transpiraţie (aşa numita „căldură umedă”), deoarece evaporarea este împiedicată într-o atmosferă saturată cu vapori. Valorile favorabile pentru organism ale umidităţii aerului sunt cuprinse între 30...70%, fiind cu atât mai mici cu cât temperatura aerului este mai ridicată (φi = 60% pentru Ti = 18...20 ºC; φi = 50% pentru
Ti = 21...23 ºC; φi = 40% pentru Ti = 24 ºC).
Se recomandă ca umiditatea relativă a aerului interior să nu depăşească vara 50...60%, iar în timpul iernii să nu scadă sub 30%.

f) Viteza de mişcare a aerului
Mişcarea aerului din încăperi se datorează ventilării naturale (prin deschiderea geamurilor, uşilor) sau artificiale (prin diverse mijloace mecanice: ventilatoare, instalaţii de climatizare etc.).
Circulaţia aerului interior este importantă pentru aportul de aer proaspăt şi evacuarea poluanţilor atmosferici. Dar în interiorul încăperilor, circulaţia prea rapidă a aerului are ca efect scăderea temperaturii pielii şi degradarea confortului termic. Mişcarea aerului favorizează pierderea căldurii prin evaporare.
Pe de altă parte, lipsa totală de mişcare a aerului poate deveni supărătoare, conducând la o senzaţie de aer închis, stagnant.
Pentru asigurarea confortului, viteza curenţilor de aer din încăperi trebuie să fie de cca. 0,1...0,2 m/s, maxim 0,5 m/s în sezonul cald.

Potrivit unui studiu al Organizatiei Mondiale a Sanatatii, efectuat inca din 1984, aproximativ 30% din cladirile noi sau recent modernizare prezinta o calitate scazuta a aerului din interior. In lipsa unei ventilatii naturale orice defectiune a instalatiei de climatizare face ca in aer sa se acumuleze diferite substante daunatoare: de la compusii organici volatili din mocheta, adezivi, vopsea etc, de la bioxidul de carbon rezultat din respiratie pana la sporii de mucegai, care se dezvolta foarte repede in orice zona umeda. Acumularea de noxe in cladiri (cu birouri sau administrative) conduce la imbolnaviri nespecifice, in sensul ca apar la anumite persoane, uneori spontan sau cu caracter pasager, imbolnaviri ce se manifesta prin dureri de cap, oboseala, lipsa de concentrare, somnolenta, iritatii ale mucoaselor ochilor si ale cailor respiratorii (gat uscat, tuse, raguseala, nas infundat, nas care curge, iritatii ale ochilor). Aceaste manifestari asociate cu imobilul in care un individ isi petrece majoritatea timpului poarta denumirea de SBS - SICK BUILDING SYNDROME (SINDROMUL CLADIRILOR BOLNAVE). Se poate vorbi de SBS atunci cand mai mult de 20-30% (dupa caz) din numarul persoanelor din incaperi acuza simptomele mentionate mai sus. Majoritatea persoanelor care acuza aceste simptome sustin ca starile de disconfort dispar din momentul in care parasesc cladirea.
 
 
certificate energetice Suceava, Iasi, Botosani, Radauti, Bacau
 
certificate energetice Suceava, Iasi, Botosani, Radauti, Bacau
 
certificate energetice Suceava, Iasi, Botosani, Radauti, Bacau
©2018 Certificate Energetice Suceava - Toate drepturile rezervate.
Webdesign & optimizare Google - SANNET®.